Timp de șapte ani, soțul meu îi trimitea surorii lui saci întregi cu cartofi, ceapă și legume din grădina pe care o munceam eu. Când i-am spus că nu mai pot, mi-a răspuns: „Doina se bazează pe noi.”

prostii.

— Nu sunt prostii.

M-am apropiat.

— Vrei zece saci pentru Doina? Îi plantezi, îi plivești, îi stropești, îi scoți și îi cari. Câți obții, atâția îi dai.

— Și tu stai și te uiți?

— Exact.

Fața i s-a înroșit.

— După atâția ani, acum faci socoteala între noi?

— Nu fac socoteala între noi. Fac socoteala între mine și rudele tale.

— Sunt și rudele tale!

— Atunci să vină să muncească.

— Doina are serviciu.

Am râs.

— Și eu ce am avut în ultimii șapte ani?

N-a răspuns.

— Eu veneam de la serviciu și intram