Timp de șapte ani, soțul meu îi trimitea surorii lui saci întregi cu cartofi, ceapă și legume din grădina pe care o munceam eu. Când i-am spus că nu mai pot, mi-a răspuns: „Doina se bazează pe noi.”

în grădină. Ea venea în septembrie și deschidea portbagajul.

— Nu mori dacă mai pui niște cartofi.

Replica aceea a schimbat tot.

M-am uitat la el.

— Știi ce mi-a spus medicul.

— Știu, dar nu ți-a spus să stai într-un fotoliu toată vara.

— Nu.

Mi-am scos mănușile și le-am pus pe masă.

— Mi-a spus să reduc munca grea. Exact asta fac.

Marian a pornit din nou motosapa.

— Bine. Mă descurc.

— Perfect.

Și s-a descurcat.

În prima zi a pregătit pământul.

A doua zi a tăiat cartofii pentru plantat.

După încă două zile