eu ți-am spus că trebuie să pun cartofii.
— Pune-i.
S-a uitat la mine.
— Unde?
Am arătat spre partea din spate a terenului.
Era o bucată pe care o lăsasem liberă.
— Acolo.
Marian a măsurat-o din ochi.
— Acolo nu intră nici jumătate.
— Atât loc ai.
— Și restul?
— Nu există restul.
S-a încruntat.
— Tu ieri ai spus că Doina o să aibă cartofi.
— Da.
— Păi?
Am arătat spre saci.
— Îi plantezi.
— Eu?
— Tu.
A râs nervos.
— Și tu ce faci?
— Eu îmi îngrijesc grădina mică și florile.
— Elena, nu mă lua cu