nu vadă. N-a folosit la nimic.
— Doamnă doctor… plângeți? a întrebat, uluită. De ce plângeți dumneavoastră?
Ceea ce nu spusesem nimănui în tot spitalul
Aveam și eu 19 ani. Exact 25 de ani au trecut de atunci, dar noaptea aceea o țin minte mai bine decât ce am mâncat ieri.
Eram singură în orașul mare, venită de la țară să lucrez. Închiriam un pat într-o cameră cu alte două fete. Nu eram măritată. Băiatul cu care fusesem se făcuse nevăzut de cum îi spusesem, la fel cum se făcuse și