O fată de 19 ani a intrat în cabinetul meu tremurând, gravidă în luna a șaptea, cu 40 de lei mototoliți în pumn și rușinea că „nu-i ajung”. Nu i-am cerut niciun ban — pentru că, acum 25 de ani, în ușa altui spital, eu fusesem fata pe care au trimis-o acasă fiindcă nu avea bani…

nu vadă. N-a folosit la nimic.

— Doamnă doctor… plângeți? a întrebat, uluită. De ce plângeți dumneavoastră?

Ceea ce nu spusesem nimănui în tot spitalul

Aveam și eu 19 ani. Exact 25 de ani au trecut de atunci, dar noaptea aceea o țin minte mai bine decât ce am mâncat ieri.

Eram singură în orașul mare, venită de la țară să lucrez. Închiriam un pat într-o cameră cu alte două fete. Nu eram măritată. Băiatul cu care fusesem se făcuse nevăzut de cum îi spusesem, la fel cum se făcuse și