Cinci ani i-am curățat sonda soacrei mele, imobilizată la pat

— Îl iau pe copil, am spus. Și o iau și pe mama ta.

Au rămas fără cuvinte.

Robert a fost primul care a râs.

— La ce-ți trebuie bătrâna, dacă o urăști?

— O urăsc, am răspuns. Și tot o iau cu mine.

— Ai înnebunit! a sărit Toni. Pensia aia este a familiei.

Acolo a spus-o.

Pensia.

Nu a spus „mama”.

A spus „pensia”.

Robert s-a ridicat.

S-a apropiat de mine și mi-a șoptit, ca Emanuel să nu audă:

— Semnează azi. Altfel, mâine dimineață mama o să fie și mai rău. Știi