„Lăsați-mă să plec, domnișoară doctor, că vă murdăresc tot spitalul cu cizmele astea” — am spus, ridicându-mă rușinat de pe scaun. Atunci fata aceea tânără s-a lăsat în genunchi în fața mea, în văzul tuturor, și a făcut ceva de care a amuțit tot holul de urgențe…

„Lăsați-mă să plec, domnișoară doctor, că vă murdăresc tot spitalul cu cizmele astea.”

Am spus-o încet, cu ochii în podea, și m-am ridicat de pe scaunul acela alb ca laptele, pe care o oră întreagă nu îndrăznisem să mă așez cum trebuie. Stătusem pe margine, țeapăn, ca să nu ating spătarul cu cojocul meu ce mirosea a staul și a fum de bordei.

Mă cheamă Costache. Am 74 de ani și-am umblat cu oile pe dealurile Vrancei de când eram un băiețandru de 12 ani.

Mâinile mele n-au ținut în