al Roxanei. Aveam în burtă un copil de nici 4 luni și, într-o seară, au început durerile și o sângerare care m-a speriat de moarte.
Am luat un taxi până la urgență. Aveam în buzunar cât aveam — niște bănuți puși deoparte pentru chirie. Când am ajuns, tremuram exact ca Roxana, ținându-mă cu o mână de perete.
La biroul de internări era o asistentă cu părul strâns și cu o privire care m-a măsurat din cap până-n picioare. A văzut hainele mele. A văzut că sunt singură. A văzut că sunt