„Lăsați-mă să plec, domnișoară doctor, că vă murdăresc tot spitalul cu cizmele astea” — am spus, ridicându-mă rușinat de pe scaun. Atunci fata aceea tânără s-a lăsat în genunchi în fața mea, în văzul tuturor, și a făcut ceva de care a amuțit tot holul de urgențe…

uita în podea. Doar în podea. Ca și cum ar fi vrut să se facă mică, mică de tot, până s-ar fi făcut nevăzută.

Un domn în vârstă din colț și-a scos căciula de pe cap, așa cum faci în biserică. O asistentă tânără plângea lângă ușă, cu mâna la gură. Cineva a zis, încet, doar pentru el: „Doamne, ferește-i sănătatea…”

Doctorița mi-a uscat piciorul cu un prosop curat. A curățat rana, a dat cu ceva rece care ustura, a pansat-o frumos, cu mâini iuți. Abia atunci s-a ridicat de