Plângeam și nu mă puteam opri. Îmi curgeau lacrimile în barbă și picurau pe halatul ei.
— Nu mă murdăriți cu nimic, bunicule, a zis ea, tot fără să ridice capul. Sunt doar picioarele unui om obosit.
Femeia care se trăsese deoparte
Am ridicat ochii înecați în lacrimi și-am privit peste umărul doctoriței.
Femeia aceea cu geantă de piele, care se trăsese de lângă mine strâmbând din nas, nu se mai uita la telefon. Nu se mai uita nici la mine. Stătea țeapănă pe scaunul ei, cu obrajii roșii, și se