Am ieșit din închisoare fără să am unde merge. Am greșit adresa unei case dintr-un sat și am dormit în locuința unui străin. A doua zi aveam să aflu că acea greșeală îmi schimbase viața pentru totdeauna…

Am alergat până la poartă fără să mă mai gândesc.

Bărbatul încerca să se ridice de pe pământ, dar scaunul cu rotile se răsturnase într-o parte.

— Stați nemișcat! am spus, ajutându-l să se așeze din nou.

M-a privit surprins.

— Mulțumesc… Dar tu cine ești?

Am rămas blocată.

— Eu… locuiesc aici.

A zâmbit ușor.

— Atunci unul dintre noi sigur a greșit adresa.

L-am ajutat să intre în casă, iar când a trecut pragul, s-a îndreptat direct spre bucătărie.

Cunoștea fiecare colț.

Abia atunci am înțeles.

Casa era a lui.

Cu obrajii