jos, și-a îndreptat spatele și m-a privit în ochi.
Avea și ea ochii umezi.
— Vă e rușine de cizmele astea, așa-i? m-a întrebat.
Am dat din cap, ca un copil prins cu ceva.
— Cizmele astea, bunicule, a zis ea, au dus pe deal mii de oi și-au hrănit o familie o viață întreagă. Eu, când eram mică, mâncam brânză și lână purtam de la niște oameni ca dumneavoastră. Halatul ăsta alb pe care-l port l-am luat pentru că oameni ca dumneavoastră au muncit ca eu să pot învăța carte.
A