târziu.
În curte s-a făcut liniște.
Maria plângea.
Am îmbrățișat-o.
— Îmi pare rău.
— Pentru ce? m-a întrebat.
— Pentru că un copil poate să le facă asta părinților lui.
Maria și-a șters ochii.
— Și eu mă întreb unde am greșit.
Ioan s-a apropiat.
— Nicăieri, Mario. Uneori crești un copil cât poți de bine și tot nu poți alege omul care va deveni.
În seara aceea mi-au spus tot.
Oferta pentru teren era mult mai mare decât îmi imaginasem.
— Și acum ce faceți? am întrebat.
Ioan a ridicat din umeri.
— Vindem.
Am