Henric nu răspunse imediat.
În schimb, privi din nou peste umărul meu.
Am făcut același lucru.
Bărbatul cu geaca neagră nu mai era lângă stâlp.
— A plecat, am spus.
— Nu.
Vocea lui Henric devenise aproape o șoaptă.
— Doar s-a mutat.
Mi s-a făcut pielea de găină.
— Cine este?
Bătrânul își strânse mâinile.
— Nu știu cum îl cheamă.
— Atunci de ce ați chemat poliția?
Înainte să-mi răspundă, am văzut doi polițiști apropiindu-se rapid.
Henric ridică mâna.
— Aici!
Unul dintre ei veni direct spre