Mama a introdus cheia în broască.
Îmi amintesc și acum sunetul acela.
Un clic mic.
Atât.
După mai bine de patruzeci de ani în care îmi imaginasem tot felul de lucruri despre cutia aceea, mă așteptam să găsim bani.
Poate bijuterii.
Poate acte despre vreo datorie.
Poate dovezile unei vieți pe care tata o ascunsese de noi.
Dar când mama ridică capacul, înăuntru nu erau teancuri de bancnote.
Erau zeci de plicuri, carnete bancare vechi, extrase de cont și un dosar gros.
Pe primul plic era scris:
„Margareta — 1983.”
Pe