aceea nu știam ce voi face.
Am privit spre copil.
— Și apoi?
A zâmbit.
— Apoi ați apărut dumneavoastră.
Am clătinat din cap.
— Eu doar v-am dat niște bani.
— Nu.
A dat și ea din cap.
— Mi-ați dat timp.
A aflat apoi că o mătușă pe care nu o mai văzuse de ani de zile murise și îi lăsase un mic apartament și câteva economii.
Nu era o avere.
Dar era suficient pentru a începe din nou.
Mai mult, folosise experiența pe care o avea în contabilitate și fusese angajată la