Am privit-o surprinsă.
— Sincer, nici nu mă așteptam să mă țineți minte.
Ochii ei s-au umplut de lacrimi.
— Cum să nu vă țin minte? În ziua aceea eram disperată.
A început să povestească.
Soțul ei murise cu câteva luni înainte într-un accident de muncă.
Rămăsese singură, însărcinată și cu datorii.
Familia lui o acuzase că urmărea doar banii.
Părinții ei locuiau departe și nu puteau să o ajute.
În ziua în care ne întâlniserăm, nu mai avea niciun leu.
— Aveam lapte doar pentru încă o masă — a spus încet. — După