Da — a spus ea emoționată. — Ea este doamna despre care ți-am povestit.
Nu înțelegeam nimic.
Femeia s-a întors spre mine.
— Vă rog, permiteți-mi să vă invit la o cafea. Am vrut să vă găsesc, dar nu am știut cum.
Am ezitat.
Dar curiozitatea a învins.
Zece minute mai târziu stăteam într-o cafenea.
Bebelușul era acum într-un cărucior nou, dormind liniștit.
Femeia și-a întins mâna.
— Mă numesc Alina.
— Încântată. Eu sunt Elena.
A zâmbit.
— Nu v-am uitat niciodată.