ceva ce n-o să uit cât trăiesc:
— Am ținut biletul sub pernă în fiecare noapte. Era singurul lucru care-mi spunea că nu sunt singură pe lume.
Abia atunci, cu copilul acela mic între noi, i-am povestit despre holul rece de acum 25 de ani. Despre asistenta care nu s-a uitat la mine. Despre jurământul făcut într-un colț, singură. A plâns și ea, dar altfel de data asta — nu de spaimă, ci de ușurare că lumea, uneori, chiar e în stare să nu te lase jos.
Băiatul ei are acum câteva