O fată de 19 ani a intrat în cabinetul meu tremurând, gravidă în luna a șaptea, cu 40 de lei mototoliți în pumn și rușinea că „nu-i ajung”. Nu i-am cerut niciun ban — pentru că, acum 25 de ani, în ușa altui spital, eu fusesem fata pe care au trimis-o acasă fiindcă nu avea bani…

iar de gardă, mi-a sunat telefonul de la un număr necunoscut.

— Doamnă doctor… a spus o voce între râs și plâns. Mi-au rupt apele. Vin acolo. Am biletul la mine.

Am fost lângă ea toată noaptea. I-am ținut mâna, i-am șters fruntea, i-am spus când să împingă și când să respire, așa cum aș fi vrut și eu, la 19 ani, să-mi fi ținut cineva mâna.

A născut un băiat sănătos, spre dimineață. Când i l-au pus pe piept, Roxana s-a uitat la mine peste creștetul copilului și a spus