declarațiile necesare.
Apoi m-am retras.
Nu mai voiam să-mi construiesc viața în jurul lui Adrian.
Făcusem deja asta suficient.
Cel mai greu lucru a fost să-mi explic propria durere.
Pentru că omul pe care îl jelisem nu murise.
Dar asta nu însemna că suferința mea fusese falsă.
Petrecusem trei luni convinsă că omul pe care îl iubeam dispăruse pentru totdeauna.
Îmi împachetasem rochia de mireasă.
Anulasem furnizorii.
Îi strânsesem lucrurile într-o cutie.
Mersesem la mormânt și îi vorbisem.
Am început terapia.
Și am înțeles treptat ceva:
Adrian