Țiuitul acela lung a tăiat aerul din sală.
Pentru o fracțiune de secundă, Laura nu a mai fost medic. A fost doar o femeie rănită. O mamă. O fată care, cu șapte ani în urmă, plângea singură într-o baie rece.
Dar secunda a trecut.
— Începem resuscitarea! a strigat ea.
Vocea i-a fost fermă. Clară. De parcă nimic din furtuna din sufletul ei nu ar fi existat.
A început masajul cardiac intern. Mișcări precise. Ritm controlat. Echipa i-a urmat comenzile fără ezitare.
— Adrenalină!
— Încă o dată!
Matei era afară.
Matei spusese că venise cu el.
Cum? De ce? Unde se întâlniseră?
Întrebările îi loveau mintea, dar mâinile nu se opreau.
— Încă o încercare, a spus printre dinți.
Monitorul a scos un sunet scurt.
O linie tremurată.
Apoi încă una.
Un puls slab, dar prezent.
— Avem ritm! a anunțat anestezistul.
Un val de aer a umplut plămânii Laurei. Nu-și dăduse seama că își ținea respirația.
Nu îl salvase pentru ea.
Nu pentru trecut.
Îl salvase pentru că era medic. Pentru că jurase să facă asta. Pentru că fiul ei merita adevărul, nu un mormânt și întrebări fără răspuns.
Operația a continuat încă două ore.
La final, Andrei era stabil. Intubat. În viață.
Când a ieșit din sală, halatul îi era pătat de sânge, iar picioarele îi tremurau.
Pe hol, pe un scaun de plastic, stătea Matei.
Avea șapte ani. Ochii mari. Neliniștiți.
Când a văzut-o, a sărit în picioare.
— Mami!
L-a strâns în brațe cu toată puterea.
— Ești bine? l-a întrebat ea, mângâindu-i părul.
— Da… Eu eram la clubul de fotbal. Și un domn m-a întrebat dacă eu sunt Matei Popescu. A spus că mă cunoaște. Că… că e tata.
Cuvântul acela a căzut greu între ei.
Laura a închis ochii o clipă.
— Și?
— Mi-a arătat o poză cu tine. Una veche. A spus că a greșit mult. Că vrea să vorbească. Și când mergeam spre mașină… a intrat altă mașină în el.
Laura a simțit cum genunchii îi slăbesc. S-a așezat lângă fiul ei.
Andrei se întorsese.
Nu pentru ea.
Pentru copil.
După trei zile, Andrei s-a trezit.
Laura a intrat în salon ca medic. Nu ca fostă iubită. Nu ca femeie rănită.
El a privit-o lung. Ochii îi erau plini de regrete.
