pe care îl iubisem chiar murise pentru mine.
Nu în accident.
Ci în momentul în care alesese să mă lase să-l îngrop pentru a evita să-mi spună adevărul.
A trecut mai bine de un an până am acceptat din nou să fac florile pentru o nuntă.
În dimineața evenimentului, mireasa mă întrebă:
— Dumneavoastră sunteți căsătorită?
Am zâmbit.
— Nu.
— Ați fost vreodată aproape?
M-am uitat la buchetul din mâinile mele.
— Foarte aproape.
Apoi i l-am întins.
Era frumos.
Alb, verde și cu câteva flori albastre mici printre trandafiri.
Și