făcut o pauză. Pe hol, nici musca.
— Așa că nu dumneavoastră ne murdăriți spitalul cu cizmele. Noi n-am fi nimic fără cizmele astea. Să nu vă mai fie rușine niciodată, aici, în fața mea. M-ați auzit?
N-am putut să-i răspund. Mi se pusese un ghem în piept și-mi ieșeau doar niște sunete, ca ale unui prunc.
Am apucat mâna ei albă în laba mea bătătorită și i-am sărutat-o. Ea nu și-a tras-o. A pus cealaltă mână peste a mea și-a ținut-o așa, o clipă.
Ce mi-a rămas
M-au ținut trei