A doua zi dimineață, Elena și Gheorghe au plecat împreună la biroul avocatului. N-au vorbit aproape deloc pe drum. Doar radioul mergea încet în mașină, iar ploaia lovea parbrizul mărunt și apăsat. Gheorghe privea pe geam.
Elena îl privea pe el. În cincizeci de ani îl văzuse supărat, obosit, nervos, chiar și disperat uneori. Dar niciodată atât de gol pe dinăuntru.
La biroul avocatului, domnul Dumitrescu i-a primit în liniște. Îi cunoștea de aproape douăzeci de ani. Le făcuse actele casei.
Le rezolvase problemele firmei mici de