După 5 ani, Andrei a oprit la poarta mea de la țară și mi-a spus că venise să mă ia înapoi. N-a apucat să-mi explice de ce își amintise de mine tocmai acum, pentru că ușa casei s-a deschis și o voce de copil a strigat: „Mami!”

Partea a 2-a – Continuarea poveștii

Mama ieșise pe prispă.

I-am făcut semn.

“Luca, du-te puțin la bunica.”

“Dar cine e?”

“Vorbim după.”

Nu voiam să mint copilul.

Dar nici nu aveam de gând să-i explic cine era bărbatul acela în mijlocul uliței.

Mama a venit și l-a luat de mână.

Înainte să intre, Luca s-a întors încă o dată spre Andrei.

Andrei îl urmărea de parcă uitase că eu mai existam.

Când ușa s-a închis, s-a apropiat de poartă.

“Câți ani are?”

“Aproape cinci.”

Fața i s-a schimbat.

“Este al