mobilă pe care o avuseseră cândva. Știa cât munciseră pentru fiecare leu.
Și mai știa ceva.
Că toată averea lor — casa, terenul de lângă Pitești, economiile și cele două spații comerciale închiriate — urma să ajungă la copii.
Până atunci.
„Sunteți siguri?” întrebă avocatul calm.
Elena s-a uitat la Gheorghe.
El a dat încet din cap.
„Foarte siguri.”
Au schimbat tot.
Casa urma să fie donată după moartea lor unui centru pentru bătrâni abandonați.
Terenul mergea către o fundație care ajuta copii fără posibilități.
Iar economiile urmau să fie împărțite