i s-au umezit din nou, dar de data asta a zâmbit.
— Ba mi-era, a spus. Și acasă la noi era greu. Dar mama îmi punea dimineața sandvișul în ghiozdan și-mi spunea mereu: „Corina, dacă vezi pe cineva mai flămând ca tine, dă-i. Pâinea împărțită nu se termină niciodată.” Și eu te vedeam pe tine cum stăteai singur pe trepte și te uitai în altă parte când mâncau ceilalți. Nu voiam să te fac de rușine. Așa că m-am prefăcut că nu mi-e foame.
Mi s-a rupt ceva în piept. Douăzeci