…și, pentru prima dată după opt ani, i-a strâns pe toți la piept.
Copiii au rămas rigizi o clipă, ca și cum nu știau dacă e voie să creadă. Apoi Ana a izbucnit în plâns, urmată de gemeni. Andrei a stat câteva secunde nemișcat, luptându-se cu el însuși, până când și-a lăsat capul pe umărul tatălui său.
Mihai simțea cum fiecare lacrimă îi arde pieptul. Nu era doar durere. Era și vină. O vină care nu era a lui, dar care îl apăsa ca o piatră.
A intrat în casă.