și doi de ani crezusem că fusese doar un gest de copil. Și de fapt fusese o lecție întreagă, dată de o femeie pe care n-o cunoscusem, printr-o fetiță de doisprezece ani.
— Sandvișul ăla, Corina… i-am spus, cu vocea tremurând. Din sandvișul ăla am trăit. Nu doar la propriu. Când eram sus de tot, în birouri cu vedere spre tot orașul, și mă simțeam gol pe dinăuntru, mă gândeam la tine. La cineva care mi-a dat ceva fără să ceară nimic înapoi. Erai singura dovadă că lumea nu e doar