«Domnule agent, scoateți-l pe moșul ăsta senil de la coadă, că ne ține pe toți în loc», a pufnit femeia de la ghișeu. M-am apropiat să-l conduc afară… și mi-a înghețat mâna pe legitimație: era domnul Grigore, dascălul care mă lăsase de TREI ori corigent doar ca să mă țină în școală…

era 2.600 de lei. Dar în dreptul plății scria altceva: banii se ridicau pe baza unei „împuterniciri”. Un act depus la Casa de Pensii, prin care o altă persoană avea dreptul să încaseze.

De 4 luni, cineva ridica pensia întreagă. Iar domnului Grigore i se dădeau doar 1.300 de lei — jumătate. Restul se topea în buzunarul altcuiva.

— Cine e împuternicit aici? am întrebat.

Femeia a căutat în calculator, apoi s-a uitat, pentru prima dată, cu alți ochi la bătrân.

— Un anume Costel. Vecin de-al dumnealui, scrie la adresă.