Casa nu era o cocioabă, așa cum își imaginase. Era o vilă veche, cu etaj, ziduri groase din cărămidă roșie și o curte mare, îngrădită cu fier forjat. Poarta scorojită stătea întredeschisă, iar pe stâlpi se vedeau încă urme de tencuială sculptată. Andrei a oprit, cu inima bătându-i neregulat.
A coborât din autobuz și a rămas nemișcat câteva clipe. Locul nu părea părăsit. Curtea era curată, iar pe prispa largă se vedea o ghiveci cu mușcate uscate, dar aranjate cu grijă. A găsit cheia exact unde spusese femeia. A descuiat.