M-am întors spre domnul Grigore.
— Domnule, ați semnat vreo hârtie prin care lăsați pe cineva să vă ia pensia?
A clipit, nedumerit.
— Costel… da, băiatul lu’ vecina de la 2. Se oferise el să-mi aducă banii acasă, să nu mai stau la coadă, că mă doare șoldul. Am semnat niște hârtii la el în bucătărie. Zicea că-i pentru ajutor. Da’ de câteva luni îmi aduce tot mai puțin. Spune că s-au tăiat pensiile, că așa a dat guvernul…
Vocea i s-a frânt.
— Eu am crezut că mi-au tăiat mie pensia.