«Domnule agent, scoateți-l pe moșul ăsta senil de la coadă, că ne ține pe toți în loc», a pufnit femeia de la ghișeu. M-am apropiat să-l conduc afară… și mi-a înghețat mâna pe legitimație: era domnul Grigore, dascălul care mă lăsase de TREI ori corigent doar ca să mă țină în școală…

M-am întors spre domnul Grigore.

— Domnule, ați semnat vreo hârtie prin care lăsați pe cineva să vă ia pensia?

A clipit, nedumerit.

— Costel… da, băiatul lu’ vecina de la 2. Se oferise el să-mi aducă banii acasă, să nu mai stau la coadă, că mă doare șoldul. Am semnat niște hârtii la el în bucătărie. Zicea că-i pentru ajutor. Da’ de câteva luni îmi aduce tot mai puțin. Spune că s-au tăiat pensiile, că așa a dat guvernul…

Vocea i s-a frânt.

— Eu am crezut că mi-au tăiat mie pensia.