Partea a 2-a – Continuarea poveștii
Am rămas cu ochii la medic.
— Să nu mă simt vinovată? Pentru ce?
A ezitat o clipă.
— Cred că este mai bine să aflați de la Radu.
Am coborât privirea spre plic.
Pentru o secundă, m-am temut să-l deschid.
În ultimele luni primisem suficiente vești care începuseră cu „trebuie să vă spunem ceva”.
Nu mai voiam încă una.
Am ieșit din spital și m-am așezat în mașină. Geanta cu lucrurile lui Radu am pus-o pe scaunul din dreapta.
Ceasul lui.
Portofelul.
Telefonul.
Verigheta.
Câteva