«Domnule agent, scoateți-l pe moșul ăsta senil de la coadă, că ne ține pe toți în loc», a pufnit femeia de la ghișeu. M-am apropiat să-l conduc afară… și mi-a înghețat mâna pe legitimație: era domnul Grigore, dascălul care mă lăsase de TREI ori corigent doar ca să mă țină în școală…

copilul.

Când am terminat tot, m-am așezat pe scaunul de lângă el. Mi-am scos șapca. Mi-am dres glasul, că nu-mi ieșeau cuvintele.

— Domnule învățător, am spus.

A ridicat capul.

— Sunt Andrei. Ștrengarul din banca a treia. Cel pe care-l lăsați corigent la matematică și pe urmă rămâneați cu el după ore. Cel căruia îi puneați cornul în ghiozdan.

A rămas nemișcat. S-a uitat la mine cum te uiți la o fotografie veche care ți se limpezește încet în fața ochilor. Buzele au început să-i tremure. Mâna, cu pielea aia subțire,