copilul.
Când am terminat tot, m-am așezat pe scaunul de lângă el. Mi-am scos șapca. Mi-am dres glasul, că nu-mi ieșeau cuvintele.
— Domnule învățător, am spus.
A ridicat capul.
— Sunt Andrei. Ștrengarul din banca a treia. Cel pe care-l lăsați corigent la matematică și pe urmă rămâneați cu el după ore. Cel căruia îi puneați cornul în ghiozdan.
A rămas nemișcat. S-a uitat la mine cum te uiți la o fotografie veche care ți se limpezește încet în fața ochilor. Buzele au început să-i tremure. Mâna, cu pielea aia subțire,