Sora mea a născut, așa că m-am dus la spital

Am stat așa câteva minute bune, până când tremuratul din mâini s-a potolit. Apoi am pornit motorul. Nu m-am dus acasă. Nu puteam. Apartamentul acela nu mai era al meu, nu mai era un loc sigur.

 

Am mers fără țintă, prin Cluj, pe străzi cunoscute, până când m-am trezit în fața blocului tatălui meu. Tata era singurul om care nu mă trădase niciodată.

 

Când mi-a deschis ușa și m-a văzut, n-a pus întrebări. M-a îmbrățișat strâns, așa cum făcea când eram mică și cădeam pe genunchi. Atunci am