«Domnule agent, scoateți-l pe moșul ăsta senil de la coadă, că ne ține pe toți în loc», a pufnit femeia de la ghișeu. M-am apropiat să-l conduc afară… și mi-a înghețat mâna pe legitimație: era domnul Grigore, dascălul care mă lăsase de TREI ori corigent doar ca să mă țină în școală…

a urcat singură spre gura lui.

— Andrei… a șoptit. Băiatul cu mama la spital?

— Eu.

— Tu… tu ai ajuns…

N-a mai putut termina. A început să plângă. În picioare, în mijlocul poștei, cu servieta scăpată pe scaun, un bătrân de 71 de ani plângea ca un copil, iar eu îl țineam de umeri să nu se clatine.

— M-au făcut senil, Andrei, a spus printre lacrimi. Toți. Și eu am crezut că-s. Am crezut că nu mai sunt bun de nimic.

— Nu sunteți senil, domnule învățător. Sunteți omul care m-a ținut