„Dacă tot sunt o sărăntoacă venită fără zestre, luați de pe masă tot ce este al meu!”

adevărul o singură dată și dintr-odată umilința devine o problemă.

Veaceslav nu avu ce să răspundă.

Diana urcă în dubă lângă Anastasia.

Înainte să închidă portiera, Regina Andreevna apăru la poartă.

Nu mai avea expresia triumfătoare de la masă.

— Diana.

Ea se întoarse.

— Da?

Soacra ezită.

— Chiar tu ai plătit chiria când Veaceslav nu lucra?

Diana se uită la soțul ei.

Apoi din nou la ea.

— Unsprezece luni.

Regina Andreevna păli.

— Și mașina?

— Ultimele nouă rate.

— Dar el mi-a spus că…

— Știu ce v-a spus.

Soacra se întoarse încet spre