„Dacă tot sunt o sărăntoacă venită fără zestre, luați de pe masă tot ce este al meu!”

fiul ei.

Veaceslav își băgă mâinile în buzunare.

— Mamă, nu e chiar așa simplu.

Diana aproape zâmbi.

Pentru prima dată, „nu e chiar așa simplu” nu mai era problema ei.

În acea noapte nu s-a întors acasă.

A dormit la Anastasia.

Iar dimineața, când și-a pornit telefonul, avea douăzeci și trei de apeluri pierdute de la Veaceslav.

Un singur mesaj de la Regina Andreevna.

„Trebuie să vorbim. Sunt lucruri despre fiul meu pe care se pare că niciuna dintre noi nu le-a știut.”

Diana a citit mesajul de două ori.