„Dacă tot sunt o sărăntoacă venită fără zestre, luați de pe masă tot ce este al meu!”

Consideră că a fost cadoul meu pentru mama ta.

Regina Andreevna clipi.

Pentru prima dată în acea zi părea că nu știe ce să spună.

Diana își luă geanta.

— Dar să fie ultima dată când cineva spune că n-am adus nimic în familia asta.

Veaceslav veni după ea până la poartă.

— Chiar trebuia să mă umilești în fața tuturor?

Diana se opri.

Îl privi câteva secunde.

— Interesant.

— Ce?

— Mama ta mă umilește de unsprezece ani și tu îi spui „așa e felul ei”.

Făcu un pas spre el.

— Eu spun