M-a lăsat când eram însărcinată…

Țiuitul acela lung a tăiat aerul din sală.

Pentru o fracțiune de secundă, Laura nu a mai fost medic. A fost doar o femeie rănită. O mamă. O fată care, cu șapte ani în urmă, plângea singură într-o baie rece.

Dar secunda a trecut.

— Începem resuscitarea! a strigat ea.

Vocea i-a fost fermă. Clară. De parcă nimic din furtuna din sufletul ei nu ar fi existat.

A început masajul cardiac intern. Mișcări precise. Ritm controlat. Echipa i-a urmat comenzile fără ezitare.

— Adrenalină!

— Încă o dată!

Matei era afară.

Matei spusese