atingă ecranul când îl vedea.
— Cine e? am întrebat-o.
Nu putea încă să-mi răspundă.
Am atins ușor imaginea.
— Tata.
Când a crescut, i-am povestit despre el.
Dar n-am vrut să transform un om într-o legendă doar pentru că murise.
I-am spus și că lăsa șosetele pe podea.
Că știa să gătească doar trei feluri de mâncare.
Că sforăia.
Că spunea glume atât de proaste încât uneori râdeai doar fiindcă lui i se păreau amuzante.
Voiam ca Sofia să-și cunoască tatăl.
Nu un sfânt.
Un om.
Câțiva ani mai târziu, am