„Dacă eu nu apuc s-o văd crescând, poate măcar altcineva va primi mai mult timp lângă copiii lui”, mi-a spus soțul meu când medicii i-au dat doar câteva luni de trăit.

atingă ecranul când îl vedea.

— Cine e? am întrebat-o.

Nu putea încă să-mi răspundă.

Am atins ușor imaginea.

— Tata.

Când a crescut, i-am povestit despre el.

Dar n-am vrut să transform un om într-o legendă doar pentru că murise.

I-am spus și că lăsa șosetele pe podea.

Că știa să gătească doar trei feluri de mâncare.

Că sforăia.

Că spunea glume atât de proaste încât uneori râdeai doar fiindcă lui i se păreau amuzante.

Voiam ca Sofia să-și cunoască tatăl.

Nu un sfânt.

Un om.

Câțiva ani mai târziu, am