„Dacă eu nu apuc s-o văd crescând, poate măcar altcineva va primi mai mult timp lângă copiii lui”, mi-a spus soțul meu când medicii i-au dat doar câteva luni de trăit.

pe piept, primul meu instinct a fost să întorc capul spre locul unde ar fi trebuit să fie Radu.

— Uită-te la ea…

Cuvintele mi-au ieșit înainte să-mi amintesc.

Locul era gol.

Am plâns și am râs în același timp.

Sofia avea părul închis la culoare, nasul meu și, când dormea, își ținea buza de jos exact ca tatăl ei.

Am păstrat toate videoclipurile.

Dar nu i le-am arătat deodată.

Am făcut exact ceea ce Radu își dorise.

Le-am deschis atunci când venea momentul lor.

La prima aniversare, Sofia încerca să