— A murit.
Cuvântul Mariei m-a oprit.
— Ce?
— Vasile a murit acum paisprezece ani.
Pentru o secundă, n-am știut ce să spun.
Apoi am ridicat din umeri.
— Atunci se pare că n-a meritat prea mult sacrificiul.
Maria închise ochii.
— Nu a existat niciun sacrificiu, Oana.
— Te-am văzut cu ochii mei!
— Știu.
— Atunci nu mă lua de proastă.
M-am întors spre mașină.
— Mâine la ora zece vin muncitorii.
— Înainte să dărâmi casa, intră în camera mamei.
M-am oprit.
— De ce?
— Dulapul mare. În spatele sertarului de jos este o cutie.
Am râs