Câine bătrân, cu ochi obosiți și cu o tăbliță agățată de gât pe care scria „Nu-l adopta”

Era un sunet scurt. Slab. Aproape imperceptibil.

 

Dar pentru Căpitan nu era un sunet oarecare.

 

Era un sunet de pericol.

 

Câinele s-a ridicat imediat. Mișcarea lui nu mai avea nimic din lentoarea obișnuită. Ochii îi deveniseră brusc atenți.

 

A mers repede spre camera Mariei.

 

Ușa era întredeschisă.

 

Dinăuntru se auzea respirația fetiței… dar ceva era diferit. Prea grea. Prea sacadată.

 

Căpitan a împins ușa cu botul.

 

Maria dormea în pat, cu pătura dată într-o parte. Fața îi era palidă.

 

Câinele s-a