Aveam 68 de ani și o programare la ora 10, dar recepționera s-a uitat la pardesiul meu vechi și mi-a spus: „Doamnă, aici nu puteți sta. Dacă nu aveți treabă, vă rog să ieșiți.” I-am repetat că sunt așteptată. Nici măcar nu s-a obosit să verifice.

mai spus nimic.

Mihai a închis agenda.

— Vreau să vorbesc cu ele acum.

— Și eu.

Le-a chemat pe recepționeră și pe avocata care fusese în hol.

Au intrat după câteva minute.

Recepționera avea ochii roșii.

— Îmi pare rău, doamna Dumitrescu.

— Pentru ce anume?

Întrebarea a surprins-o.

— Pentru felul în care v-am vorbit.

— De ce mi-ai vorbit așa?

— Am crezut că…

S-a oprit.

— Ce ai crezut?

A coborât privirea.

— Că nu aveți treabă aici.

— Ți-am spus de trei ori că am o programare.

— Știu.

— Ai verificat?

— Nu.

Asta era problema.

Nu