mai spus nimic.
Mihai a închis agenda.
— Vreau să vorbesc cu ele acum.
— Și eu.
Le-a chemat pe recepționeră și pe avocata care fusese în hol.
Au intrat după câteva minute.
Recepționera avea ochii roșii.
— Îmi pare rău, doamna Dumitrescu.
— Pentru ce anume?
Întrebarea a surprins-o.
— Pentru felul în care v-am vorbit.
— De ce mi-ai vorbit așa?
— Am crezut că…
S-a oprit.
— Ce ai crezut?
A coborât privirea.
— Că nu aveți treabă aici.
— Ți-am spus de trei ori că am o programare.
— Știu.
— Ai verificat?
— Nu.
Asta era problema.
Nu