Partea a 2-a – Continuarea poveștii
— Nu-i spune că ne-am întâlnit.
Larisa m-a privit de parcă nu înțelesese.
Telefonul continua să vibreze în mâna mea.
COSTEL.
— De ce? a șoptit ea.
— Pentru că vreau să aud ce ne spune fiecăreia când crede că cealaltă nu știe nimic.
Am răspuns.
— Da?
Vocea lui Costel era aceeași de mai devreme. Caldă. Liniștită.
— Ce faci, iubire? Am uitat să-ți spun că mâine intrăm devreme pe șantier. Probabil nu apuc să te sun dimineață.
M-am uitat la Larisa.
Avea ochii umezi.
— Nicio problemă, am răspuns.