Aveam 68 de ani și o programare la ora 10, dar recepționera s-a uitat la pardesiul meu vechi și mi-a spus: „Doamnă, aici nu puteți sta. Dacă nu aveți treabă, vă rog să ieșiți.” I-am repetat că sunt așteptată. Nici măcar nu s-a obosit să verifice.

faptul că nu mă recunoscuse.

Nici nu mă așteptam.

Aveam 68 de ani și nu mai veneam zilnic acolo de mult.

Problema era că o femeie intrase pe ușă, spusese clar de ce venise, iar cineva hotărâse că aspectul ei era o dovadă mai bună decât propriile cuvinte.

Avocata a intervenit:

— Doamna Dumitrescu, dacă îmi permiteți, eu am crezut că recepția verificase deja.

— Și când am spus că îl cunosc pe Mihai?

A tăcut.

— Ați presupus că mint.

— Da.

Măcar răspunsul acela fusese sincer.

Mihai și-a împreunat mâinile.

— Vom analiza