faptul că nu mă recunoscuse.
Nici nu mă așteptam.
Aveam 68 de ani și nu mai veneam zilnic acolo de mult.
Problema era că o femeie intrase pe ușă, spusese clar de ce venise, iar cineva hotărâse că aspectul ei era o dovadă mai bună decât propriile cuvinte.
Avocata a intervenit:
— Doamna Dumitrescu, dacă îmi permiteți, eu am crezut că recepția verificase deja.
— Și când am spus că îl cunosc pe Mihai?
A tăcut.
— Ați presupus că mint.
— Da.
Măcar răspunsul acela fusese sincer.
Mihai și-a împreunat mâinile.
— Vom analiza