Aveam 68 de ani și o programare la ora 10, dar recepționera s-a uitat la pardesiul meu vechi și mi-a spus: „Doamnă, aici nu puteți sta. Dacă nu aveți treabă, vă rog să ieșiți.” I-am repetat că sunt așteptată. Nici măcar nu s-a obosit să verifice.

votul meu.

— Ce s-a întâmplat exact? m-a întrebat.

I-am povestit.

Fără adjective.

Am spus la ce oră venisem.

Ce solicitasem.

Ce mi se răspunsese.

Că nimeni nu verificase programarea.

Că mi se ceruse să aștept afară.

Că fusese chemată paza.

Mihai lua notițe.

— Andrei?

— S-a purtat corect.

— Bun.

Unul dintre ceilalți asociați a spus:

— Poate a fost doar o neînțelegere.

M-am uitat la el.

— Tocmai de aceea vreau să aflăm.

— Recepția are și obligații de securitate.

— Evident.

— Atunci…

— Dar securitatea începe prin verificarea persoanei, nu prin evaluarea pardesiului ei.

N-a