Spălam pe jos în bucătăria în care lucram de 15 ani când am auzit-o pe iubita patronului vorbind la telefon în hol: „Mai trebuie să am răbdare câteva luni. După aia îl conving să trimită copilul la sora lui.”

 Partea a 2-a – Continuarea poveștii — De dimineață, am spus.

Denisa m-a privit câteva secunde.

— Nu asta am întrebat.

Mi-am stors cârpa.

— Spăl bucătăria de vreo jumătate de oră.

A zâmbit.

— Bine.

Și a plecat.

N-a întrebat dacă auzisem.

Eu n-am spus că auzisem.

Dar în următoarele două ore am făcut aceeași farfurie de trei ori.

Nu știam ce să fac.

Dacă îi spuneam lui Radu, aveam doar cuvântul meu.

Denisa putea nega.

Eu eram femeia care lucrase cincisprezece ani pentru soția lui moartă.

Ea putea foarte ușor să spună