Un necunoscut din tren mi-a strecurat o batistă gri în palmă și mi-a șoptit: “Prefă-te că ți-e rău. Și orice ți-ar pune în față, nu semna.” Mergeam cu fiul meu de nouă ani la socrul meu bolnav și nu-i spusesem acelui bărbat nici cine sunt, nici unde merg. Câteva ore mai târziu, am înțeles de ce mă avertizase…

lucrurilor pe care tatăl lui i le-a lăsat.

Alexandru și-a plecat capul.

— Am vrut să păstrez familia unită.

— Sacrificând singurul copil de aici care nu se poate apăra singur?

N-a răspuns.

Am luat dosarul.

— Vreau copii după tot.

— Sorin nu va accepta.

— Nu l-am întrebat pe Sorin.

Când am deschis ușa, el era pe coridor.

— Ați terminat?

— Da.

— Atunci semnăm?

— Nu.

Pentru prima dată, Sorin și-a pierdut complet calmul.

— Adriana, nu înțelegi cum funcționează firma.

— Exact. De aceea nu semnez nimic până când documentele nu sunt verificate de un avocat